Pentru o mare parte a utilizatorilor de internet, diferențierea clară între culori precum roșu și verde este un gest firesc, făcut aproape inconștient. Însă pentru cei care percep lumea într-un spectru mai restrâns, experiența digitală poate deveni confuză, frustrantă sau chiar inaccesibilă.
Culorile nu sunt doar estetică — ele transmit funcții, acțiuni, avertismente. Când roșul indică eroare, iar verdele succes, dar ambele se văd aproape la fel, întregul sistem de orientare devine inutil. În designul web, această realitate este adesea ignorată.
Vederea daltonista nu înseamnă „a vedea în alb și negru”, așa cum încă mai presupun unii. Este o deficiență de percepție a culorilor care vine cu variații, nuanțe și provocări specifice. Afectează felul în care o persoană distinge între culori similare sau în care identifică contraste pe ecran.
Dincolo de aspectele medicale, există o realitate digitală: site-urile web sunt rareori concepute ținând cont de aceste nevoi. Un utilizator cu vedere daltonistă poate rata linkuri esențiale, butoane active sau notificări importante — toate pentru că schema de culori nu a fost testată sau adaptată.
Accesibilitatea înseamnă mai mult decât a bifa o obligație legală. Este un exercițiu de empatie aplicată în cod, design și conținut.
Ce înseamnă vederea daltonistă și cum e definită oficial
Daltonismul este o deficiență de percepție a culorilor, nu o orbire în sensul clasic. Persoanele cu acest tip de afectare vizuală nu disting anumite culori sau nu percep diferențele dintre nuanțele apropiate. Cea mai frecventă formă este incapacitatea de a distinge roșul de verde (daltonism roșu-verde), dar există și alte forme, precum dificultățile de percepție între albastru și galben sau, mai rar, absența completă a percepției culorilor (acromatopsie).
Conform definițiilor medicale, această afecțiune este ereditară în majoritatea cazurilor și afectează în special bărbații. Totuși, există și forme dobândite în urma unor boli sau tratamente care afectează retina ori nervul optic. Nu este considerată o dizabilitate severă în sensul clasic, dar are implicații importante în viața de zi cu zi — inclusiv în interacțiunea cu mediul digital.
În mediul online, persoanele cu vedere daltonistă întâmpină frecvent dificultăți în interpretarea informației bazate exclusiv pe culori. Gândește-te la formulare în care o eroare este semnalată doar prin culoarea roșie, fără un text explicativ sau un simbol adițional. Sau la butoane de tip „continuă”/„renunță” colorate verde și roșu, dar care devin imposibil de diferențiat fără sprijin vizual suplimentar.
În acest context, utilizatorul cu vedere daltonistă este complet capabil să navigheze și să interacționeze cu tehnologia, dar are nevoie de o interfață digitală care nu presupune o percepție standard a culorilor. Este un utilizator activ, conștient, care poate lucra, studia, accesa servicii — cu condiția ca designul să nu îl excludă involuntar.
În România, Legea 232/2022 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale entităților publice (care transpune Directiva UE 2016/2102) stipulează că informațiile trebuie să fie perceptibile pentru toți utilizatorii, inclusiv cei cu deficiențe de vedere. Asta înseamnă, implicit, și adaptări pentru vederea daltonistă — chiar dacă nu este menționată explicit, principiile de design incluziv o acoperă în mod natural.
Ce dificultăți întâmpină online o persoană cu vedere daltonistă
Pentru o persoană cu vedere daltonistă, internetul nu este neapărat un spațiu inaccesibil, dar poate deveni rapid confuz atunci când designul vizual nu ia în considerare nevoile sale specifice. Cea mai comună problemă? Informații transmise exclusiv prin culoare.
Un exemplu clasic este cel al graficelor și diagramelor: linii roșii, verzi și albastre folosite pentru a evidenția trenduri, fără legende sau etichete clare. Dacă două sau mai multe dintre aceste culori nu pot fi distinse, întreaga informație devine inutilizabilă. La fel se întâmplă în formulare care marchează câmpurile completate greșit doar prin culoarea roșie – fără un mesaj textual.
Un alt obstacol des întâlnit este în navigarea prin butoane sau linkuri, unde diferențierea vizuală se face doar prin contrast de culoare. Când butonul de „Confirmă” este verde și cel de „Renunță” este roșu, lipsa unei etichete vizibile sau a unui simbol suplimentar poate crea confuzie serioasă. Eroarea aici nu este a utilizatorului, ci a designului care presupune o percepție „standard” a culorilor.
Mai subtil, dar la fel de important, este efectul pe care îl are lipsa de contrast suficient. Chiar și utilizatorii fără daltonism se pot chinui cu texte gri pe fundal alb, dar pentru cei cu deficiențe de culoare, anumite combinații pot deveni complet ilizibile. Contrastul inadecvat nu doar că reduce lizibilitatea, ci poate împiedica complet accesul la informație.
În unele cazuri, chiar pictogramele sau iconițele pot crea probleme dacă se bazează pe coduri cromatice. Un exemplu întâlnit frecvent este semaforul de status (verde = activ, roșu = inactiv, galben = avertizare). Fără un simbol suplimentar, aceste culori nu transmit mesajul dorit utilizatorului cu vedere daltonistă.
În lipsa unor ajustări simple – etichete text, simboluri, contrast bun și redundanță vizuală – experiența online a acestor utilizatori devine una fragmentată, frustrantă și, în unele cazuri, complet inaccesibilă.
Ce soluții trebuie implementate pe un site pentru a fi accesibil persoanelor cu vedere daltonistă
Primul pas către un site prietenos cu persoanele cu vederea daltonistă este să nu te bazezi niciodată exclusiv pe culoare pentru a transmite informații. Dacă roșul înseamnă „eroare” și verde înseamnă „validare”, atunci trebuie să adaugi și un mesaj textual sau un simbol (ex: ❌ pentru eroare, ✅ pentru corect).
Etichetele explicite sunt esențiale. Într-un grafic cu mai multe linii colorate, fiecare linie trebuie identificată și printr-un text, o textură (linie punctată, întreruptă etc.) sau o iconiță sugestivă. Așa te asiguri că informația rămâne accesibilă și celor care nu percep diferențele de culoare.
Contrastul de culoare între text și fundal este vital. Un contrast slab (ex: gri deschis pe alb sau roșu pe verde) reduce lizibilitatea pentru toată lumea, dar devine aproape imposibil de descifrat pentru utilizatorii cu deficiențe de culoare. Testarea contrastului cu unelte precumWebAIM Contrast Checker este un gest mic cu impact mare.
În cazul în care folosești coduri de culoare în interfețe – semafoare, statusuri, avertismente –, include mereu simboluri sau texte suplimentare. Un cerc verde cu un ✅ în mijloc transmite același mesaj și pentru cei care nu văd verdele.
Un alt instrument extrem de util este testarea site-ului cu simulatoare de daltonism, precum Coblis – Color Blindness Simulator. Astfel, poți verifica cum arată interfața pentru utilizatorii cu diverse tipuri de deficiențe.
Nu în ultimul rând, oferă posibilitatea de personalizare a culorilor. Printr-un mod de vizualizare alternativ sau un buton de activare a unei palete prietenoase, ajuți utilizatorii să adapteze experiența după nevoile lor reale.
Accesibilitatea pentru daltoniști nu presupune sacrificii de design, ci alegeri conștiente. Este despre includere și funcționalitate, nu despre compromisuri vizuale.
Ce prevede Legea 232/2022 și cum se aplică în cazul vederii daltoniste
Legea 232/2022 transpune în legislația românească Directiva UE 2016/2102 și vizează asigurarea accesibilității site-urilor și aplicațiilor mobile aparținând instituțiilor publice. Deși nu impune în mod direct obligații pentru sectorul privat, legea trasează standarde clare care pot fi adoptate ca bune practici de orice organizație preocupată de incluziune digitală.
Un principiu esențial din lege este cel al perceptibilității informației, adică orice conținut trebuie să fie ușor de perceput, indiferent de tipul de dizabilitate vizuală. În cazul persoanelor cu vederea daltonistă, acest lucru înseamnă că folosirea exclusivă a culorii pentru a transmite un mesaj este considerată neconformă cu normele de accesibilitate.
De asemenea, standardele WCAG 2.1 (pe care se bazează legea) prevăd criterii clare privind contrastul de culoare: textul și elementele grafice esențiale trebuie să aibă un raport de contrast de minimum 4.5:1 față de fundal. Dacă acest criteriu nu este respectat, accesul la informație este considerat îngreunat.
Legea încurajează și implementarea uneltelor de personalizare a interfeței, care pot fi de mare ajutor pentru utilizatorii cu deficiențe de culoare: posibilitatea de a schimba tema site-ului, de a activa un mod de contrast ridicat sau de a selecta o paletă de culori alternativă.
Chiar dacă persoanele cu daltonism nu sunt menționate în mod explicit în textul legii, principiul fundamental rămâne același: conținutul digital trebuie să fie accesibil tuturor, indiferent de modul în care percep informația vizuală. Nerespectarea acestor standarde poate duce la excluderea involuntară a unei categorii largi de utilizatori din accesul la informații esențiale.
De ce contează accesibilitatea pentru persoanele cu vederea daltonistă – nu doar legal, ci uman
Accesul facil la informație nu este un „extra” oferit doar celor care văd perfect – este un drept fundamental, indiferent de cum percepem lumea vizuală. Persoanele cu vederea daltonistă nu au o deficiență de înțelegere sau de logică – au doar o percepție diferită a culorilor. Și totuși, din lipsa de atenție în designul digital, sunt adesea puse în situația de a ghici, de a interpreta sau de a abandona complet anumite interacțiuni online.
Un formular în care eroarea este marcată doar cu roșu, o diagramă unde informația e codificată cromatic, un buton care devine „vizibil” doar atunci când schimbă nuanța – toate acestea sunt bariere reale, frustrante și perfect evitabile. Mai ales când soluțiile sunt simple și la îndemână: text explicativ, pictograme, contraste bune și testare responsabilă.
Accesibilitatea pentru daltoniști nu ține de compasiune, ci de responsabilitate. Mulți dintre acești utilizatori sunt profesioniști activi, creatori de conținut, studenți, clienți sau colaboratori. Fiecare experiență online care îi exclude le transmite, indirect, că nu au fost luați în calcul.
Din perspectivă umană, un design accesibil înseamnă respect. Înseamnă a recunoaște diversitatea modului în care percepem lumea și a construi medii digitale care nu pun pe nimeni în dezavantaj.
Pe scurt? Accesibilitatea nu este un moft sau o bifă în fișa tehnică a site-ului. Este un gest de echitate. Este semnul că un brand sau o instituție gândește pentru toți, nu doar pentru majoritate.
