Accesibilitatea digitală este o condiție esențială pentru incluziunea socială în epoca digitală. În Spania, acest principiu este strâns legat de obligația ca toți cetățenii — inclusiv cei cu dizabilități — să poată accesa informații și servicii publice în mod egal. Accesul la internet, la platforme administrative, la educație sau sănătate nu mai este un privilegiu, ci un drept, iar instituțiile sunt obligate să asigure un mediu digital echitabil.
Spania a abordat accesibilitatea digitală dintr-o perspectivă structurată, implementând reglementări clare și coerente, susținute de standarde recunoscute la nivel internațional. În acest context, standardul UNE 139803:2012 joacă un rol-cheie în asigurarea unui internet accesibil, în special în sectorul public.
Acest standard vine ca o completare firească a eforturilor legislative mai ample, ce includ Directivele Europene și reglementările WCAG. În Spania, autoritățile au transpus aceste norme în politici concrete, iar companiile private și instituțiile publice trebuie să le respecte pentru a evita sancțiuni și pentru a demonstra responsabilitate socială.
De altfel, în ultimii ani, societatea civilă și organizațiile pentru drepturile persoanelor cu dizabilități au contribuit la creșterea gradului de conștientizare și la presiunea asupra instituțiilor pentru a respecta aceste cerințe. Astfel, acest standard a devenit nu doar un cadru tehnic, ci și o declarație de valori.
Ce reglementează concret standardul UNE 139803:2012
Standardul a fost publicat de Asociația Spaniolă pentru Standardizare și are ca scop alinierea accesibilității site-urilor web și a aplicațiilor digitale la nevoile reale ale persoanelor cu dizabilități. El stabilește cerințe clare privind designul, structura și funcționalitățile aplicațiilor digitale, având la bază principiile WCAG 2.1, dar adaptate contextului spaniol.
Printre cerințele esențiale se numără: existența de text alternativ pentru imagini, contrast suficient între culori, navigare prin tastatură, compatibilitate cu cititoare de ecran și documente accesibile. De asemenea, standardul include orientări pentru subtitrări și transcrieri ale conținutului audio-video.
Spre deosebire de alte reglementări generale, UNE 139803:2012 are o abordare pragmatică. El oferă instrucțiuni clare pentru fiecare tip de conținut și platformă — fie că vorbim despre aplicații mobile, site-uri instituționale sau formulare interactive. Aceste cerințe nu sunt opționale pentru sectorul public, ci obligatorii, conform legii.
Standardul are și o componentă educativă: promovează utilizarea de bune practici în designul digital și încurajează formarea profesională a echipelor IT care dezvoltă produse digitale pentru sectorul public. Accentul cade pe prevenție și design universal, nu doar pe remedierea erorilor după lansare.
Conexiunea cu WCAG 2.1 și directivele europene
UNE 139803:2012 este aliniat la nivelul AA al WCAG 2.1, care reprezintă standardul global de referință pentru accesibilitatea conținutului web. Asta înseamnă că orice entitate care respectă standardul este, de fapt, și în conformitate cu cerințele Uniunii Europene privind accesibilitatea digitală.
În special, Directiva (UE) 2016/2102 privind accesibilitatea site-urilor web și aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public impune ca toate instituțiile să respecte aceste norme. Spania a transpus această directivă prin Decretul Regal 1112/2018, în care standardul UNE 139803:2012 este explicit menționat ca referință națională.
Această armonizare între reglementările europene și standardul spaniol oferă un cadru clar atât pentru autorități, cât și pentru dezvoltatorii IT. Ei știu exact ce criterii trebuie să respecte pentru ca un produs digital să fie considerat accesibil. În plus, aceasta oferă cetățenilor spanioli protecție legală și un cadru de revendicare a drepturilor în caz de neconformitate.
Adoptarea unei abordări unitare în întreaga Uniune Europeană este un pas înainte spre o societate mai echitabilă și incluzivă. Spania este printre țările care au implementat cu seriozitate această directivă, fapt evidențiat de utilizarea constantă a UNE 139803:2012 în proiectele publice.
Ce se întâmplă în caz de nerespectare a standardului
Conform legislației spaniole, nerespectarea cerințelor de accesibilitate stabilite prin acest standard poate atrage consecințe juridice și reputaționale semnificative. În primul rând, entitățile publice sunt obligate să publice declarații de accesibilitate și să ofere mecanisme de feedback și soluționare a problemelor semnalate de utilizatori.
În lipsa unei astfel de declarații sau în cazul unor probleme grave de accesibilitate, organizațiile pot fi sancționate. Pe lângă sancțiunile legale, imaginea publică a instituției poate avea de suferit, iar cetățenii pot pierde încrederea în serviciile digitale oferite.
Autoritățile competente pot solicita audituri de accesibilitate, iar organizațiile vizate trebuie să demonstreze că au implementat măsuri corective într-un timp rezonabil. În plus, raportările publice anuale privind accesibilitatea devin un instrument de presiune și transparență.
Un aspect important este faptul că legislația prevede și responsabilitatea furnizorilor de servicii IT sau a subcontractorilor, nu doar a instituțiilor publice. Astfel, accesibilitatea digitală devine o responsabilitate comună pe lanțul de livrare a produselor și serviciilor digitale.
De ce contează cu adevărat standardul UNE 139803:2012
Standardul nu este doar o reglementare tehnică, ci un instrument esențial pentru construirea unei societăți digitale echitabile în Spania. El stabilește reguli clare, oferă direcții concrete de implementare și aliniează eforturile naționale cu cele europene.
Pentru organizațiile care vor să evite sancțiunile, dar mai ales să servească toți cetățenii în mod egal, implementarea acestui standard nu mai este opțională. Este un act de responsabilitate, de etică profesională și de respect pentru drepturile fundamentale.
Spania a făcut pași importanți în direcția accesibilității digitale. Prin utilizarea standardului UNE 139803:2012 și alinierea cu WCAG 2.1, țara demonstrează că incluziunea poate fi pusă în practică eficient, prin reglementări clare și aplicabile.
