În era digitalizării accelerate, accesul egal la informație și servicii online nu mai este un bonus, ci o necesitate. Accesibilitatea digitală nu ține doar de etică sau responsabilitate socială – este deja o obligație legală și în România. Odată cu termenul-limită de aplicare a Directivei Europene 2019/882 (European Accessibility Act) la data de 28 iunie 2025, și legislația națională trebuie să se alinieze standardelor europene privind accesul persoanelor cu dizabilități la produse și servicii esențiale, în special în mediul digital.
Această transformare legislativă vine într-un context în care accesul universal nu mai poate fi ignorat. Instituții publice, companii private și furnizori de servicii digitale sunt chemați să asigure platforme accesibile tuturor cetățenilor – indiferent de abilități. Dar unde se află România acum, din punct de vedere al cadrului legislativ? Ce obligativități există deja? Și ce urmează în perioada imediat următoare?
Fundamentele accesibilității digitale în România
România a început timid parcursul spre accesibilitatea digitală prin transpunerea Directivei 2016/2102 privind accesibilitatea site-urilor web și aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public. Aceasta a fost transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2020, care reglementează cerințele minime pe care trebuie să le respecte instituțiile publice în ceea ce privește accesibilitatea.
Conform acestei hotărâri, instituțiile publice din România sunt obligate să se conformeze cu standardele tehnice menționate în normele europene armonizate – inclusiv referințele la EN 301 549, standardul tehnic care descrie cum ar trebui să fie conceput un site pentru a fi accesibil persoanelor cu dizabilități. De asemenea, ele trebuie să publice declarații privind conformitatea, să implementeze mecanisme de feedback și să raporteze anual statusul accesibilității către autoritățile naționale competente.
Totuși, acest cadru legal se aplică exclusiv instituțiilor publice, lăsând un gol important în ceea ce privește companiile private sau platformele comerciale care oferă servicii esențiale online. Deși în unele cazuri acestea au integrat voluntar standardele de accesibilitate, lipsa unei obligații legale clare a dus la un progres lent și inegal.
Intrarea în vigoare a noii Directive Europene 2019/882 vine să completeze exact acest gol, extinzând aria de aplicabilitate și către sectorul privat. Astfel, România se vede nevoită să-și adapteze legislația națională pentru a răspunde noilor cerințe europene, cu impact direct asupra multor actori din piață: bănci, companii de e-commerce, platforme de ticketing, producători de echipamente și nu numai.
Ce aduce nou Directiva 2019/882?
Adoptată la nivel european, Directiva 2019/882 privind cerințele de accesibilitate pentru produsele și serviciile esențiale – cunoscută și sub denumirea de European Accessibility Act (EAA) – marchează un punct de cotitură în domeniul accesibilității digitale. Spre deosebire de Directiva 2016/2102, care viza exclusiv sectorul public, această nouă directivă extinde obligațiile de conformare și asupra sectorului privat, acolo unde serviciile digitale sunt considerate esențiale pentru populație.
Printre produsele și serviciile vizate de noua reglementare se numără: bancomatele, terminalele de plată, aplicațiile bancare, e-book-urile, serviciile de transport electronic, platformele de e-commerce sau cele de comunicații electronice. Directiva nu dictează designul, ci stabilește cerințe funcționale, oferind libertate în implementare, atâta timp cât rezultatul este accesibil pentru persoane cu diverse tipuri de dizabilități – de la deficiențe de vedere, până la dificultăți de utilizare a tehnologiei.
Un aspect esențial este acela că, începând cu 28 iunie 2025, toate statele membre – inclusiv România – trebuie să se asigure că această directivă este aplicată și respectată. Nu este vorba doar despre norme tehnice, ci despre o schimbare fundamentală în mentalitatea furnizorilor de servicii: accesibilitatea nu mai este un „nice to have”, ci un criteriu legal de conformitate.
De asemenea, directiva prevede evaluarea conformității produselor și serviciilor accesibile, fie prin autoevaluare, fie prin organisme notificate. Asta înseamnă că și în România, companiile care dezvoltă produse și servicii digitale vizate vor trebui să demonstreze că respectă noile reguli, ceea ce implică investiții în UX, design adaptiv, testare cu utilizatori reali și documentație riguroasă.
Accesibilitatea digitală în România: cum se va schimba legislația?
În contextul noii directive, accesibilitatea în România intră într-o nouă etapă. Deși la momentul actual nu a fost publicată o lege explicită de transpunere a Directivei 2019/882 în legislația românească, acest lucru este obligatoriu și trebuie realizat rapid. Instituțiile responsabile – în special Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, alături de ANCOM și, posibil, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități – vor avea sarcina de a reglementa clar obligațiile pentru actorii privați și sancțiunile aplicabile în caz de neconformitate.
Este de așteptat ca noile norme naționale să specifice exact ce entități trebuie să se conformeze, ce excepții sunt permise (de exemplu, Directiva permite exceptarea microîntreprinderilor care produc produse reglementate – adică firme cu sub 10 angajați și cifră de afaceri sub 2 milioane euro –, însă această decizie aparține fiecărui stat membru și nu se aplică furnizorilor de servicii digitale).
Pentru companiile din România, adaptarea va însemna, în mod concret, revizuirea interfețelor digitale, audituri de accesibilitate, training pentru echipele de dezvoltare și, în unele cazuri, refacerea de la zero a anumitor funcționalități pentru a respecta cerințele de design universal. De asemenea, multe companii vor apela la consultanți externi sau vor investi în testarea cu utilizatori cu dizabilități pentru a se asigura că sunt pe drumul cel bun.
Dincolo de sancțiuni și obligații, noua legislație care prevede accesibilitatea digitala in Romania poate deveni și o oportunitate – atât pentru firmele de IT, care pot oferi servicii de accesibilitate, cât și pentru companiile care vor să își extindă piața, adresându-se unei categorii de utilizatori deseori ignorată: cei care, până acum, nu puteau accesa produsele și serviciile online din cauza unor bariere de design.
Cine va fi afectat de directivă și ce produse intră sub incidența acesteia?
Directiva 2019/882 impune o serie de cerințe de accesibilitate care vizează în special operatorii economici privați care oferă produse și servicii digitale utilizate pe scară largă de public. În România, aceste prevederi vor avea un impact direct asupra companiilor care activează în sectoarele bancar, telecomunicații, transport, comerț electronic, precum și asupra producătorilor de echipamente IT.
Vor fi vizate produse precum terminalele de plată, bancomatele, calculatoarele și sistemele de operare, precum și serviciile digitale asociate, cum ar fi site-urile web, aplicațiile mobile, platformele de e-commerce și serviciile de comunicații electronice. Este important de precizat că directiva nu impune doar respectarea unor standarde tehnice, ci solicită și furnizarea de informații accesibile, interfețe intuitive și suport pentru utilizatorii cu dizabilități.
În practică, acest lucru înseamnă că un site de e-commerce din România va trebui să respecte criterii clare pentru a permite utilizarea sa de către persoane cu deficiențe de vedere sau mobilitate, începând cu 28 iunie 2025. De asemenea, instituțiile bancare vor trebui să ofere servicii de internet banking care pot fi utilizate cu ușurință de către toți clienții, indiferent de abilitate.
În lipsa unei legi naționale explicite, întreprinderile pot fi puse în dificultate în ceea ce privește claritatea obligațiilor și riscurile de sancționare. Totuși, principiile din directivă pot fi invocate în instanță, iar conformarea devine nu doar o chestiune legală, ci și una de responsabilitate socială și adaptare la cerințele pieței europene.
Obstacole și provocări specifice în contextul românesc
Printre cele mai importante provocări în ceea ce priveste accesibilitatea digitală în România se numără lipsa de competențe tehnice specializate în domeniul accesibilității digitale. Deși avem mulți dezvoltatori IT talentați, puțini au fost formați în lucrul cu standarde precum WCAG sau în testarea pentru tehnologii asistive.
Totodată, infrastructura digitală în România, deși avansată tehnologic în multe privințe, nu este concepută cu gândul la accesibilitate. Interfețele web, aplicațiile sau sistemele de ticketing online sunt deseori construite pe principii estetice, fără consultarea utilizatorilor cu dizabilități sau a specialiștilor în UX inclusiv.
Pe plan instituțional, lipsește o autoritate clară care să coordoneze eforturile de accesibilitate și să ofere un cadru de lucru pentru companii. Nu există un ghișeu unic, o linie de sprijin sau o autoritate responsabilă de monitorizare și îndrumare.
În plus, educația privind dizabilitatea și incluziunea digitală este încă firavă. Accesibilitatea este rar abordată în facultățile de informatică sau în cursurile de formare profesională, ceea ce face ca tema să pară nișată și neesențială. Fără un efort sistemic, România riscă să rateze momentul-cheie al transformării digitale incluzive.
În ce punct ne aflăm și ce urmează
Deși Directiva UE 2019/882 a fost adoptată în 2019, termenul-limită pentru aplicarea efectivă este 28 iunie 2025. În România, procesul de transpunere este, în cel mai bun caz, întârziat, întrucât până la această dată nu a fost publicată nicio lege specifică care să reglementeze clar responsabilitățile și termenele de conformare pentru companii. Până la această data de 9 iulie 2025, nu a fost adoptată nicio lege specifică care să reglementeze clar responsabilitățile și termenele de conformare pentru companii.
Cu toate acestea, nu este prea târziu pentru a acționa. Autoritățile pot accelera procesul de transpunere prin consultări publice reale, colaborare cu experți în accesibilitate și adaptarea bunelor practici europene. Important este ca inițiativa să nu se limiteze la un exercițiu formal, ci să conducă la un cadru aplicabil și eficient.
Pentru mediul de afaceri, această perioadă poate fi văzută ca o fereastră de oportunitate: companiile care investesc proactiv în accesibilitate vor câștiga un avantaj competitiv și vor evita potențiale sancțiuni sau probleme reputaționale. În plus, vor demonstra că înțeleg direcția în care se îndreaptă piața digitală europeană.
Societatea civilă, la rândul ei, are un rol esențial în a face presiuni pentru o reglementare coerentă și în a susține incluziunea digitală. Prin inițiative, educație și advocacy, ONG-urile și activiștii pot contribui la modelarea unei legislații moderne și eficiente.
O nouă eră a digitalizării, cu toți utilizatorii la masă
Accesibilitatea digitală în România nu trebuie să fie doar o bifă într-un calendar de conformare. Este șansa de a construi o societate în care toți oamenii, indiferent de abilitățile lor, pot accesa servicii esențiale, pot interacționa cu instituții și pot participa activ în economie.
Directiva 2019/882 oferă cadrul, dar este responsabilitatea noastră să îl umplem cu acțiuni concrete. România poate deveni un model regional în integrarea accesibilității digitale, dacă îmbină reglementarea cu educația, tehnologia cu empatia, și conformarea legală cu inovația autentică.
Într-un peisaj digital în continuă expansiune, accesibilitatea nu este doar despre a respecta norme, ci despre a proiecta un viitor în care nimeni nu este lăsat pe dinafară.
