Accesibilitatea digitală nu mai este un „nice to have”, ci o cerință legală în întreaga Uniune Europeană. De aceea, standardul european a devenit punctul de referință pentru instituțiile publice, organizațiile non-profit și, în multe cazuri, și pentru companiile private care dezvoltă sau oferă platforme web, aplicații mobile sau documente digitale.
Acest standard joacă un rol esențial în asigurarea incluziunii, asigurându-se că site-urile și aplicațiile sunt accesibile pentru toți utilizatorii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. Ce presupune concret? De la modul în care e structurată informația, la navigarea prin tastatură, până la contrastul vizual sau textele alternative – toate acestea sunt reglementate pentru a garanta un acces echitabil.
Ce prevede concret standardul?
Standardul european EN 301 549 este o colecție riguroasă de cerințe tehnice și funcționale menite să asigure accesibilitatea serviciilor digitale. Acesta acoperă o gamă largă de produse și servicii IT: de la website-uri și aplicații mobile, până la documente PDF, software și echipamente TIC.
La bază, standardul se aliniază cu reglementările WCAG (Web Content Accessibility Guidelines), dar vine cu unele completări și adaptări pentru contextul legislativ european. Documentul oficial conține peste 100 de criterii tehnice, împărțite în niveluri de conformitate – A, AA și AAA – în funcție de cât de stricte sunt cerințele.
Aceste cerințe nu sunt doar pentru programatori sau designeri – ele se adresează și celor care gestionează conținut, creează documente sau administrează sisteme. De exemplu, un simplu PDF publicat pe site-ul unei instituții publice trebuie să respecte cerințele pentru a fi considerat conform.
Mai mult decât o listă de bifat, acest standard reflectă un angajament la nivel european pentru incluziune digitală. Nerespectarea sa nu atrage doar sancțiuni – ci riscul de a exclude persoane reale din accesul la informații sau servicii esențiale.
Cine trebuie să respecte cerințele standardului EN 301 549?
Obligația de conformare cu acest standard revine în principal instituțiilor publice din statele membre UE. Concret, dacă o organizație furnizează un serviciu digital către cetățeni – fie el un site, o aplicație mobilă sau un portal pentru documente – atunci respectarea standardului devine obligatorie.
Însă standardul nu se limitează doar la sectorul public. Multe entități private care colaborează cu instituții publice, accesează fonduri europene sau operează în domenii de interes general (sănătate, educație, transport) sunt încurajate – dacă nu chiar obligate prin clauze contractuale – să aplice aceleași reguli.
Furnizorii de soluții software, dezvoltatorii web, agențiile digitale și consultanții IT trebuie și ei să cunoască în detaliu cerințele EN 301 549, pentru a le putea integra în proiectele livrate clienților din UE. În unele cazuri, achizițiile publice includ explicit respectarea acestui standard drept condiție de eligibilitate.
De asemenea, organizațiile non-guvernamentale și instituțiile educaționale sunt vizate, mai ales dacă publică informații sau servicii pe platforme digitale destinate publicului larg. Conformitatea nu este doar un gest de responsabilitate socială – ci o cerință legală în tot mai multe situații.
Ce excepții există în cadrul standardului EN 301 549?
Ca orice reglementare complexă, standardul prevede și o serie de excepții. Acestea vizează conținuturi sau situații în care aplicarea cerințelor de accesibilitate nu este posibilă din motive obiective sau ar presupune un efort disproporționat.
Printre cele mai importante excepții se numără:
-
Fișierele publicate înainte de 23 septembrie 2018 (pentru conținut non-esențial);
-
Conținut video sau audio publicat anterior acestei date;
-
Hărți interactive sau conținuturi din surse externe, aflate în afara controlului instituției;
-
Documente ale terților sau manuscrise de patrimoniu reproduse fără posibilitatea de adaptare.
Aceste excepții nu trebuie însă folosite ca o scuză pentru a ignora cerințele. Instituțiile trebuie să furnizeze explicații clare privind conținutul inaccesibil și, acolo unde este posibil, să ofere alternative. De exemplu, dacă un document PDF vechi nu poate fi adaptat, este recomandată publicarea unui rezumat accesibil al conținutului.
De asemenea, pentru toate elementele exceptate, instituțiile au obligația să menționeze clar aceste aspecte în declarația de accesibilitate publicată pe site.
Cum se aplică practic standardul EN 301 549 în fiecare stat membru?
Standardul este aplicabil în toate statele UE începând cu decembrie 2016, însă a devenit obligatoriu prin lege pentru site-urile publice create după 23 septembrie 2018 și pentru aplicațiile mobile după 23 iunie 2021.
În România, legislația care transpune directiva privind accesibilitatea digitală (WAD – Web Accessibility Directive) este OG 27/2020, completată ulterior cu norme metodologice. Instituțiile publice trebuie să testeze, să remedieze și să documenteze periodic accesibilitatea platformelor digitale.
De asemenea, Comisia Europeană impune ca, la fiecare 3 ani, autoritățile naționale să trimită rapoarte privind gradul de conformitate la nivel național. Primul astfel de raport a fost transmis în decembrie 2021, iar următorul este prevăzut pentru 2024.
Aplicarea standardului presupune un proces continuu: audituri de accesibilitate, instruirea echipelor de conținut, revizuirea documentației și dezvoltarea de funcționalități conforme. Nu este suficient să creezi un site accesibil – trebuie să-l și menții în timp.
Declarația de accesibilitate: o cerință obligatorie
Unul dintre elementele centrale ale conformității cu EN 301 549 este declarația de accesibilitate. Acesta este un document public, publicat pe fiecare site web vizat, care detaliază:
-
Gradul de conformitate cu standardul;
-
Ce elemente nu sunt accesibile și de ce;
-
Un mecanism de feedback pentru utilizatori;
-
O legătură către procedura de aplicare în caz de neconformitate.
Declarația trebuie să fie ușor de găsit, scrisă într-un limbaj clar și actualizată periodic. Lipsa acesteia poate fi interpretată ca o abatere de la legislație, chiar dacă site-ul respectă tehnic criteriile de accesibilitate.
Comisia Europeană a pus la dispoziție un model standardizat de declarație (Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1523), iar majoritatea statelor membre îl adoptă ca referință.
Conformitatea nu înseamnă doar bifarea unor criterii
A fi „conform” cu EN 301 549 nu înseamnă doar să bifezi o listă de cerințe. Înseamnă să adopți o cultură a incluziunii digitale – de la modul în care este proiectat un site, până la conținutul publicat și la suportul oferit utilizatorilor.
Testarea tehnică este importantă, dar nu suficientă. Trebuie implicați utilizatori reali în procesele de evaluare. Trebuie implementate soluții de design universal și respectate bunele practici în redactarea conținutului. Accesibilitatea nu este un proiect „cu termen”, ci o responsabilitate continuă.
În plus, organizațiile care prioritizează accesibilitatea beneficiază de o audiență extinsă, o imagine publică mai pozitivă și, adesea, de avantaje competitive. Într-o lume digitalizată, să excluzi utilizatori înseamnă să pierzi oportunități.
EN 301 549 – o investiție în acces și echitate
Standardul nu este doar o obligație legală, ci un pas esențial pentru crearea unei societăți digitale incluzive. Respectarea lui aduce beneficii reale: creșterea accesului la informații, reducerea barierelor digitale și consolidarea încrederii publicului.
Instituțiile, companiile și dezvoltatorii web trebuie să înțeleagă că accesibilitatea digitală nu este doar despre cod și conformitate – ci despre oameni. Iar în acest sens, EN 301 549 oferă o direcție clară și aplicabilă pentru a construi un web pentru toți.
